Fapta noastra

 

candva,

noi doi culegeam samburii rasaritului

ii sadeam in gradina din spatele casei-

recoltam panere de sori

atarnau ca ciorchinii pe grinda din pod

ce dulci erau,cand viscolea afara.

 

 

Dupa chirpici

 

sapam in margine

dupa chirpici,

prabusit,

netrezit in lut cu trupul

si cu gandul papadie

asternut

flori de campie,

poarta

incrustata cu sori o mie

noptile pline de jale,cand

spre luna

adunate in manunchiuri

prind sa-nalte focuri multe

pasarile din mormanturi...

Cu cenusa fumului

ma duc la albire,

nu mai sunt nici om,nici lut,

ci pierdut intr-un cuvant,

undeva pe ici,pe colo

ascultand la nesfarsit

glasuri din ocolul timpului

de mult cazut.

 

 

 

Aici

 

aici dormiti

cuminti

in dricuri

vanduti

nimicuri

scanduri

pereti

de timpuri

pe dricuri

 

 

Timp

 

Iele

pierdute-n colb

de stele

 

grele

drumuri

gand

de fumuri

 

vise vechi

vise rele

timp

de iele

 

 

Rasa

 

albastrul din vene

mai curge si acum

la Voronet e drum

albastrul din vene

din omul nebun

crestinul din mine

albastrul din drum.

 

 

Pamant

 

adanc

la capat de pamant

mai sap

cu pana mea-cazma

neandoit de lume

tot spre curand

tunelul ce-l strabat

adanc

ma las cuprins

de piatra plansa

de gand invins

cunoastere cu rost

cuprins invins.

 

 

 

Intoarcere 

 

plecasera de mult

tumult

de foc

topit de timp

la rasarit

 

in infinit

la cea de-a sasea zi

neodihnit

privit

pentru o singura

clipa de trait

muntii.

 

   

Maternitate

 

porti de nastere

zile de facere

stele-nchipuite

`n caderea noptii

nesfarsite

roiuri siderale

ascunse-n leagane

mortii dovedite

de vina Lui

pacatuite-n iertare

basme

cantece

la culcare.

 

  

Crima

 

speriat langa fantana

intors din drum

cuprins de fum

priveam adancul

 

stelele aveau chipuri albe

borangic de culoare

cerul tremura de izvoare

copii pe campuri oarecare

ceruti de mare

ziua nu mai era

cat noaptea-n izvoare

 

malul se surpa

fantana e prea adanca

ciutura e sparta

apa zilei necurata

cautari fara de rost

prin lumea de pata

de sange

carne aruncata

pe maluri de ape

copii in pungi de plastic

ras satanic.

 

Pe campurile ce nu vor mai fi

se vor zbengui

se vor oglindi in apa

din trupul mamei

si niciodata nu le vom raspunde.

 

 

Reversibil

 

m-a chemat

inlemnit

ceruit

Universul

pagubit

unde vrei sa mori ?

planeta X

pentru totdeauna

 

steaua Y

vei reveni

nu te mai gandi

om nu vei mai fi

 

sa aleg un soare

peste timp

marea

apare

nefiinta

fiinta

 

nestiut

altei vieti

cand va cadea

navodul noptii

voi sti planeta

cea albastra.

 

 

Se intorc

    

ceruri de ape

mangaie aripa lor

albatrosii revin

la sufletul plin

durere de senin

 

   

Icoana

 

reala

sfanta

icoana

de mama

inima

pruncului

 

umarul aplecat

nedumerire

credinta

fiinta

curata

de mama.

 

  

      

Sfarsit

 

toamna rea

frunze moarte

oameni bolnavi

suier de gand

strada Bacovia

fabrica de plumb

numarul

casei

 

 

Doina

         

cant a doina prin amurguri

rodului de stea cules

toamnei glas din univers

 

vers luminii colorate

ratacita de pacate

printre chipuri si palate

 

focului ce rotunjeste

lutul alb din trup curat

forme grele si alese

omului far` de pacat

 

unduit din frunza verde

langa apa din valcele

cant a doina prin amurguri

zilei mele.

 

 

Sfantul Cosmos

 

Lumanarile ard

picaturi de ceara

lumea o coboara

pe ape

pe campuri

cu multe ganduri

 

 

 Credinta

 

rasaritul topea un tezaur

boteza, doar chipul

si trupul, uneori

cu nucleare ninsori

 

apusul vindea lumina

gandului ratacit

si trupului, uneori

transplant de organe

prin El,

de la feciori

 

 

Ceramica

 

vrajba de forme

coborate la vale

ciopoare de oi

duse de fecioare

 

izvoare adunate

cuprinse de forma

ulcelei de lut

gand avut

 

coifuri de brazi

piatra scrijelata

arheologi

forma de fata

 

vrajba de lut

pornita la deal

oprita in drum

la ceasul din an

 

forma de ulcior

mirosind a fan

gand

apa rece de izvor

forma de ulcior

gand ametitor

fan

levantica

si vin.

 

 

Cat ?

 

pasarile ridica focuri

din iuteala timpului

si pun intrebari...

 

fuge spatiul de aripa

cuibarind spaima

in raspunsuri...

 

cat mai avem din noi ?

cat mai avem din ei ?

cat ?

 

 

 

Visul

 

a cazut un hotar greu de trecut

peste copacii

peste bratele mele

crengi ce zgarie negura din ele

a cazut un hotar greu din trecut

 

 

 

Spatiu

 

noaptea in care suntem ferecati

e a altor nopti lacat

deschis zavorul, am invada

gandul universului

 

vegetatia din noi se dezvolta

imponderabilitatea ne prieste

plutire justificata stelelor

radacinile si-ar face loc

printre galaxii

de acolo venim doar in vis

 

dar noaptea are lacat o noapte

zavor ruginit al altor nopti

visul visat in alt vis

neputinta a cerului sa fie invins

 

 

Emigrare

 

in urma noastra aripile lasa ziua

nu ne inspaimanta haul din fata

tulburarea de ieri azi ne invata

gheata din suflet se topeste si frige

mai repetam la amintiri

pana ce viata din noi se va stinge.